Troian neptunian

Troienii neptunieni sunt corpuri care orbitează în jurul Soarelui în apropierea unuia dintre punctele stabile lagrangiene ale lui Neptun, similar cu troienii altor planete (troienii lui Jupiter). Prin urmare, au aproximativ aceeași perioadă orbitală ca Neptun și urmează aproximativ aceeași cale orbitală. În prezent sunt cunoscuți douăzeci și opt de troieni Neptun, dintre care 24 orbitează în apropierea punctului lagrangian Soare-Neptun L₄ cu 60° înaintea lui Neptun^[1] și patru orbitează în apropierea punctului L₅ a lui Neptun, la 60° în spatele lui Neptun.^[1]

Descoperirea lui 2005 TN₅₃ pe o orbită cu înclinație mare (>25°) a fost semnificativă, deoarece sugera un nor „gros” de troieni ^[2] (troienii lui Jupiter au înclinații de până la 40°^[3]), ceea ce indică faptul că asteroizii au fost capturați, nu formați in situ sau prin coliziuni.^[2] Se suspectează că troienii neptunieni mari (cu raza ≈ 100 km) sunt cu un ordin de mărime mai mulți decât troienii echivalenți ai lui Jupiter.^[4]^[5]

În 2010, a fost anunțată descoperirea primului troian L₅ cunoscut, 2008 LC₁₈.^[6] Regiunea L₅ din spatele lui Neptun este în prezent foarte dificil de observat de pe Pământ, deoarece se află pe aceeași axă cu centrul Căii Lactee, o zonă a cerului aglomerată de stele.

Note

^ ^a ^b „List Of Neptune Trojans”. Minor Planet Center. Arhivat din original la 25 mai 2012. Accesat în 9 august 2012.
^ ^a ^b Sheppard, Scott S.; Trujillo, Chadwick A. (iunie 2006). „A Thick Cloud of Neptune Trojans and Their Colors” (PDF). Science. 313 (5786): 511–514. Bibcode:2006Sci...313..511S. doi:10.1126/science.1127173. PMID 16778021. Arhivat din original (PDF) la 16 iulie 2010. Accesat în 26 februarie 2008.
^ Jewitt, David C.; Trujillo, Chadwick A.; Luu, Jane X. (2000). „Population and size distribution of small Jovian Trojan asteroids”. The Astronomical Journal. 120 (2): 1140–7. Bibcode:2000AJ....120.1140J. doi:10.1086/301453.
^ E. I. Chiang and Y. Lithwick Neptune Trojans as a Testbed for Planet Formation, The Astrophysical Journal, 628, pp. 520–532 Preprint
^ David Powell (30 ianuarie 2007). „Neptune May Have Thousands of Escorts”. Space.com. Arhivat din original la 15 august 2008. Accesat în 8 martie 2007.
^ Scott S. Sheppard (12 august 2010). „Trojan Asteroid Found in Neptune's Trailing Gravitational Stability Zone”. Carnegie Institution of Washington. Arhivat din original la 15 august 2010. Accesat în 28 decembrie 2007.

Vezi și

Modelul de la Nisa

Legături externe

Horner, J.; Lykawka, P. S. (2010). „Planetary Trojans – the main source of short period comets?”. International Journal of Astrobiology^⁠(d). 9 (4): 227–234. Bibcode:2010IJAsB...9..227H. doi:10.1017/S1473550410000212.
„New Trojan asteroid hints at huge Neptunian cloud”. New Scientist.

[mpctrojans-1] „List Of Neptune Trojans”. Minor Planet Center. Arhivat din original la 25 mai 2012. Accesat în 9 august 2012.

[sheppard2006-2] Sheppard, Scott S.; Trujillo, Chadwick A. (iunie 2006). „A Thick Cloud of Neptune Trojans and Their Colors” (PDF). Science. 313 (5786): 511–514. Bibcode:2006Sci...313..511S. doi:10.1126/science.1127173. PMID 16778021. Arhivat din original (PDF) la 16 iulie 2010. Accesat în 26 februarie 2008.

[Jewitt2000-3] Jewitt, David C.; Trujillo, Chadwick A.; Luu, Jane X. (2000). „Population and size distribution of small Jovian Trojan asteroids”. The Astronomical Journal. 120 (2): 1140–7. Bibcode:2000AJ....120.1140J. doi:10.1086/301453.

[Chiang2005-4] E. I. Chiang and Y. Lithwick Neptune Trojans as a Testbed for Planet Formation, The Astrophysical Journal, 628, pp. 520–532 Preprint

[Sheppard-5] David Powell (30 ianuarie 2007). „Neptune May Have Thousands of Escorts”. Space.com. Arhivat din original la 15 august 2008. Accesat în 8 martie 2007.

[LC18-6] Scott S. Sheppard (12 august 2010). „Trojan Asteroid Found in Neptune's Trailing Gravitational Stability Zone”. Carnegie Institution of Washington. Arhivat din original la 15 august 2010. Accesat în 28 decembrie 2007.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]