Alegeri parlamentare în Turcia, 2023

Alegeri parlamentare în Turcia, 2023

2018 ← 14 mai 2023 → 2028

Toate cele 600 de locuri din Marea Adunare Națională 301 mandate necesare pentru majoritate Prezență la urne ▲ 86.67%   Primul partid Al doilea partid Al treilea partid   Lider Recep Tayyip Erdoğan Kemal Kılıçdaroğlu Çiğdem Kılıçgün Uçar İbrahim Akın Partid AKP CHP YGSP Alianțe Alianța Populară Alianța Națională Alianța Libertății și Muncii Mandatul liderului Nu are Nu are Nu are Ultimele alegeri 42.56%, 295 de locuri 22.65%, 146 de locuri 11.70%, 67 de locuri [a] Mandat actual 285 134 Nu are   Al patrulea partid Al cincilea partid Al șaselea partid   Lider Devlet Bahçeli Meral Akşener Fatih Erbakan Partid MHP İYİ YRP Alianță Alianța Populară Alianța Națională Alianța Populară Locul liderului Osmaniye Nu are Istanbul (II) Ultimele alegeri 11.10%, 49 de locuri 9.96%, 43 de locuri Nu a existat Mandate precedente 48 36 Nu a avut Mandate câștigate 51 44 5 Mandate schimbate ▲ 2 ▲ 1 ▲ 5 Procente 10.14% 9.78% 2.84% Schimbare ▼ 0.96% ▼ 0.18% ▲ 2.84%   Al șaptelea partid   Lider Erkan Baş Partid TİP Alianță Alianța Libertății și Muncii Locul liderului Istanbul (III) Ultimele alegeri Nu a participat Mandate precedente Nu a avut Mandate câștigate 4 Mandate schimbate ▲ 4 Procentaj 1.78% Schimbare ▲ 1.78%

Președintele Adunării în funcție Mustafa Şentop AKP Președintele Adunării ales –

Alegerile parlamentare vor avea loc pe 14 mai 2023, alături de alegerile prezidențiale.^[1] Președintele Recep Tayyip Erdoğan a optat ca alegerile să se țină mai devreme, pe 14 mai 2023.^[2] Votanții din 87 de districte electorale vor alege 600 de deputați în Marea Adunare Națională a Turciei pentru un mandat de cinci ani, formând cel de al 28-lea parlament al țării.

La alegeri au participat numeroase alianțe, multe din ele s-au format la alegerile din 2018 și ulterior s-au extins. Partidul de guvernare, AKP, al actualului președinte în exercițiu Recep Tayyip Erdoğan conduce Alianța Populară, care include de asemenea și Partidul Mișcarea Naționalistă (MHP), Partidul Marii Unități (BBP) și Noul Partid al Muncii (YRP). Alianța de opoziție, care și-a exprimat dorința de revenire la un sistem parlamentar de guvernare, a fost condusă de principalul partid de opoziție, CHP, și a inclus alte cinci partide. Printre acestea și Partidul Bun (İYİ), Partidul Fericirii (SP), Partidul Democrat (DP) și alte două partide conduse de foști politicieni ai AKP, numite Partidul Democrației și Progresului (DEVA) al fostului ministru al economiei Ali Babacan și Partidul Viitorului (GP) al fostului premier Ahmet Davutoğlu.

Partidul Democrat al Poporului (HDP) pro-kurd a optat să candideze pe listele Partidului Verzilor și Viitorului Stângii (YGSP) din cauza unui posibil caz de interzicere al partidului. YGSP însuși a condus Alianța Libertății și Muncii de stânga alături de Partidul Muncitoresc din Turcia (TİP). La alegeri au mai concurat alte două alianțe mici: Alianța Strămoșească condusă de candidatul la președinție Sinan Oğan și Uniunea Forțelor Socialiste.

În ciuda previziunilor contrare, Alianța Populară și-a păstrat majoritatea cu 322 de parlamentari. Deși AKP a avut cel mai rău rezultat de la alegerile generale din 2002 cu 35,5% din voturi, aliatul său ultranaționalist MHP a depășit așteptările de a câștiga 10,1%. În general, alianța a câștigat puțin sub 50% din voturi. Alianța Națională s-a îmbunătățit doar marginal față de votul din 2018, câștigând un total de 34% și 213 deputați. Alianța Libertății și Muncii a suferit o scădere a votului lor, câștigând puțin peste 10% și 66 de locuri. Nicio altă alianță electorală nu a câștigat locuri. Alegerile au avut ca rezultat câștigarea deputaților a șapte partide - un record în politica turcă.

Multe partide mai mici au candidat pe listele celor mai mari pentru a evita împărțirea votului. Înainte de alegeri, CHP a provocat controverse prin trimiterea a 77 de candidați DEVA, ai Partidului Fericirii, Partidului Viitorului și Partidului Democrat pe listele proprii, dintre care 35 (14 DEVA, 9 de la SP, 9 de la GP și 3 de la Democrați) au fost aleși - o valoare semnificativ mai mare ca proporție față de cota națională de sprijin a acestor partide.^[3] Aceștia au inclus foști miniștri AKP, cum ar fi Sadullah Ergin (candidat al DEVA), care a fost criticat pe scară largă pentru rolul său de ministru al justiției în conspirația Ergenekon împotriva Forțelor Armate Turce. Între timp, AKP a fost criticat pentru că a trimis membri ai Partidului Cauzei Libere (HÜDAPAR), un partid cunoscut pentru legăturile sale cu Hezbollahul kurd, ca candidați.

Cei 600 de membri ai Marii Adunări Naționale a Turciei vor fi aleși prin reprezentare proporțională pe liste de partid în 87 de circumscripții electorale, prin metoda D'Hondt. În scopul alegerilor legislative, 77 din cele 81 de provincii ale Turciei servesc ca un singur district. Datorită populației lor mari, provinciile Bursa și İzmir sunt împărțite în două districte, în timp ce provinciile Ankara și Istanbul sunt împărțite fiecare în trei. Conform Constituției Turciei, orice modificare a legii electorale se poate aplica doar la un an de la intrarea în vigoare.

La inițiativa partidului de guvernământ, AKP, și al principalului său aliat politic MHP, pragul electoral național pentru intrarea unui partid în parlament a fost coborât de la 10% la 7%.^[4] Aceasta a fost prima scădere a pragului de când a fost introdus de junta militară după lovitura de stat turcă din 1980.^[5]

Nu există prag electoral pentru candidații independenți.^[6] De asemenea, partidele politice pot opta pentru a concura la alegeri într-o alianță politică cu alte partide, eliminând cerința de 7% atâta timp cât alianța în ansamblu câștigă mai mult de 7% din voturi în total.

Alte modificări aduse legii electorale includ repartizarea locurilor. Anterior, locurile parlamentare erau distribuite în funcție de cota de voturi a fiecărei alianțe electorale din fiecare district dat. Acum, locurile sunt distribuite numai pe baza cotei de vot a fiecărui partid politic din acel district. Dacă s-ar fi aplicat la alegerile anterioare, rezultatele ar fi fost puțin mai în concordanță cu preferințele alegătorilor la nivel local. De exemplu, un loc de la Erzurum de la IYI (al patrulea partid ca mărime din Erzurum) ar fi revenit partidului HDP (al treilea cel mai mare partid din Erzurum) și un loc din Elazığ de la CHP (al treilea cel mai mare partid din Elazığ) s-ar fi dus la MHP (al doilea cel mai mare partid din Elazığ).^[7]

Turcia este împărțită în 87 de circumscripții electorale, care aleg un anumit număr de membri ai Marii Adunări Naționale a Turciei. Adunarea are în total 600 de locuri, cărora fiecare circumscripție electorală le-a alocat un anumit număr de parlamentari proporțional cu populația lor. Consiliul Electoral Suprem al Turciei efectuează analize ale populației fiecărui district înainte de alegeri și poate crește sau reduce numărul de locuri ale unui district în funcție de electoratul lor.

În toate cazurile, cu excepția celor patru, circumscripțiile electorale au același nume și granițele celor 81 de provincii ale Turciei, cu excepția Ankarei, Bursa, Izmirului și Istanbulului. Provinciile care aleg între 19 și 36 de deputați sunt împărțite în două circumscripții electorale, în timp ce orice provincie care alege peste 36 de deputați este împărțită în trei. Fiind cele mai populate provincii ale țării, Bursa și Izmir sunt împărțite în două subdistricte, în timp ce Ankara și Istanbul sunt împărțite în trei. Distribuția parlamentarilor aleși pe circumscripție electorală este prezentată mai jos.

Începând cu 13 ianuarie 2022, numărul partidelor care au îndeplinit cerințele de eligibilitate pentru a participa la viitoarele alegeri parlamentare era de 24. Această listă nu este definitivă, deoarece nu este eligibilă. Pentru ca partidele politice să obțină acces la vot (la nivel național), trebuie să fie eligibile pentru a îndeplini cerintele stabilite de Legea nr. 298 privind „Dispoziții de bază privind alegerile și registrele electorale”.^[8]

Partidul Verzilor, înființat în septembrie 2020, a fost exclus de la alegeri de către Ministerul de Interne, în ciuda unei hotărâri judecătorești împotriva ministerului.^[9][10] Începând cu 2022 înființarea Partidului Umanității și Libertății a așteptat Curtea Constituțională timp de patru ani de la finalizarea procesului judiciar.^[11]

Pe 11 martie 2023, Consiliul Electoral Suprem a confirmat că 36 de partide erau eligibile pentru a candida la alegeri.^[12]

Tabelul de mai jos arată locurile alianțelor, partidelor și candidaților independenți în ordinea în care vor apărea pe buletinul de vot:^[b]

Tabelul de mai jos arată partidele rămase care au fost eligibile pentru a participa la alegeri, dar au decis să candideze pe listele altor partide sau au decis să nu prezinte candidați.

Partid			Lider	Ideologie principală	Alianță	Cursul de acțiune
	DEVA	Partidul Democrației și Progresului	Ali Babacan	Conservatorism liberal	Alianța Națională	YParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
	DSP	Partidul Democrat al Stângii (Turcia)	Önder Aksakal	Social democrație	Alianța Populară	YParticipă pe lista Partidului Justiției și Dezvoltării
	DP	Partidul Democrat	Gültekin Uysal	Conservatorism liberal	Alianța Națională	YParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
	SP	Partidul Fericirii	Temel Karamollaoğlu	Millî Görüș	Alianța Națională	YParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
	HÜDA PAR	Partidul Cauzei Libere	Zekeriya Yapıcıoğlu	Islamism kurd	Alianța Populară	YParticipă pe lista Partidului Justiției și Dezvoltării
	GP	Partidul Viitorului	Ahmet Davutoğlu	Conservatorism	Alianța Națională	YParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
	BÜYÜK TÜRKİYE	Partidul Turcia Mare	Hüseyin Durmaz	Naționalism turc	Alianța Populară	NPartidul s-a retras pentru a sprijini Alianța Populară[13]
	BTP	Partidul Independent Turc	Hüseyin Baș	Naționalism civic	Alianța Națională	NPartidul s-a retras pentru a sprijini Alianța Națională[14]
	EMEK	Partidul Muncii	Ercüment Akdeniz	Marxism–leninism	Labour and Freedom Alliance	YParticipă pe lista Partidului Verzilor și Viitorului Stângii
	YTP	Noul Partid Turc	Engin Yılmaz	Conservatorism social	N/A	N/A
	TDP	Partidul pentru Schimbare în Turcia	Mustafa Sarıgül	Social democrație	Alianța Națională	YParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
	HDP	Partidul Democrat al Poporului	Mithat Sancar & Pervin Buldan	Drepturile minorităților	Alianța Libertății și Muncii	YParticipă pe lista Partidului Verzilor și Viitorului Stângii

În timpul campaniei electorale, mai multe evenimente care au avut loc au fost etichetate drept violență politică. Pe 31 martie 2023, sediul din Istanbul al Partidului Bun a fost vizat într-un atac cu împușcături.^[19] Nimeni nu a fost rănit în timpul împușcăturilor. Akșener l-a criticat pe Erdoğan după atac spunând: „Un partid politic nu poate fi intimidat cu o lună și jumătate înainte de alegeri. Nu ne este frică. Nu mă tem decât de Dumnezeu. Domnule Recep (Erdoğan), nu mi-e frică de dumneavoastră. Dar ești președintele și ești responsabil pentru fiecare cetățean din această țară”. Atacatorii au fost încurajați de cuvintele dure ale președintelui împotriva opoziției, a spus Akșener.^[20][21][22] În urma investigației, a devenit clar că un agent de securitate pe timp de noapte a tras cu arma în hoți – doar pentru a lovi clădirea din greșeală cu două gloanțe rătăcite. Președintele Erdoğan i-a spus ca răspuns lui Akșener: „Adevărul a ieșit la iveală, acum o să-mi ceri scuze?”^[23]

Recent attacks on other parties have raised issues of political polarisation and security in the country.^[24][25]

Pe 1 mai, un grup de persoane neidentificate înarmate cu arme și bastoane au atacat tinerii HUDAPAR în Mersin. HUDAPAR găzduia o tribună de campanie electorală pentru a-și ajuta aliatul electoral, Partidul AKP. HDP a negat legăturile cu atacul și și-a îndemnat susținătorii să se abțină de la provocări.^[26]

Alianță		Partid		Voturi	%	Locuri
	Alianța Populară		Partidul Justiției și Dezvoltării	19,387,412	35.58	267
			Partidul Mișcarea Naționalistă	5,484,506	10.07	50
			Noul Partid al Muncii	1,529,110	2.82	5
	Alianța Națională		Partidul Republican al Poporului	13,791,166	25.33	169
			Partidul Bun	5,272,502	9.69	44
	Alianța Libertății și Muncii		Partidul Verzilor și Viitorului Stângii	4,803,794	8.81	61
			Partidul Muncitoresc din Turcia	940,230	1.73	4
	Alianța Strămoșească		Partidul Victoriei	1,215,258	2.23	–
			Partidul Justiției	108,655	0.20	–
	Uniunea Forțelor Socialiste		Partidul Stângii	78,032	0.14	–
			Partidul Comunist din Turcia	63,509	0.12	–
			Mișcarea Comunistă din Turcia	17,864	0.03	–
	Partidul Marii Unități			533,405	0.99	–
	Partidul Patriei			502,800	0.92	–
	Partidul Tânăr			112,731	0.21	–
	Partidul Patriei			65,686	0.12	–
	Partidul Patriotic			53,339	0.10	–
	Partidul Națiunii			52,382	0.10	–
	Partidul Drepturilor și Libertăților			42,547	0.08	–
	Partidul Unității Justiției			41,092	0.08	–
	Partidul Eliberării Populare			31,298	0.06	–
	Partidul Puterii Sindicatului			27,415	0.06	–
	Partidul Național al Drumului			17,688	0.03	–
	Partidul Inovării			11,164	0.02	–
	Independenți			226,875	0.42	–
	Invalid			31,959	0.06	–
Total				54,442,419	100.00	600
Votanți înregistrați/prezența				64,190,651	86.87
Sursă: Haberturk[27]