Anastasia Dicescu
| Anastasia Dicescu | |
 Portretul Anastasiei Dicescu pe un timbru al Poștei Moldovei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Gălești, raionul Strășeni, Moldova |
| Decedată | 1945 (57 de ani) Bucerdea Grânoasă, Alba, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Părinți | Pavel Dicescul |
| Cetățenie |  Imperiul Rus România |
| Ocupație | cântăreață de operă învățătoare profesoară de muzică[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Academia Națională de Muzică Antonina Nejdanova din Odesa[*] |
Modifică date / text  | |
Anastasia Dicescu (n. , Gălești, raionul Strășeni, Moldova – d. 1945, Bucerdea Grânoasă, Alba, România) a fost o cântăreață de operă și profesoară din Basarabia, actualmente Republica Moldova.
S-a născut în familia lui Pavel Dicescu (1837–1909) și Eugenia (născută Teodosiu; 1855–1933); a avut 3 frați și surori.[1] Tatăl său era conducătorul Societății Culturale Moldovenești.[2] A făcut studii muzicale la Sankt Petersburg,[3] la Conservatorul din Odesa și la Academia de Muzică din Roma (1914–1916) cu Antonio Cottogni(d).[4]
În cariera sa, a activat, inclusiv ca pedagog, în mai multe instituții de artă: directoare a Operei basarabene (1919–1923), directoare și profesoară (clasa de operă) la Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1919–1936), profesoară de canto la Conservatorul Național din Chișinău (1932–1934), solistă a Operei din Cluj (1923–1925), profesoară la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1936–1942).[4] În 1918, pune la Chișinău bazele „Societății Muzicale Române” din Basarabia, pe care o conduce până în 1940, când este nevoită să se refugieze.[3]
Cu o voce de soprană, s-a impus pe scena lirică prin temperamentul scenic și ambitus amplu. Printre rolurile interpretate se numără:[4]
- Violetta în Traviata;
- titulară în Aida;
- Gilda în Rigoletto;
- Margareta în Faust;
- Rosina în Bărbierul din Sevilla etc.
Anastasia a colaborat cu dirijorii George Enescu, Jean Bobescu, Umberto Pessione, Marcu Pester, Mihail Bârcă; soliștii N. Nagacevschi, R. Steiner, M. Izar, I. Athanasiu, P. Păldăraru, V. Malanețchi, E. Rodrigo, G. Zaic-Borelli, I. Gorsky, L. Kantet, Gr. Melnic, E. Ivoni; pianiștii I. Guz, C. Fainstein, I. Bazilevschi, A. Alhazov, A. Smericinschi.[4]
În anii de război s-a refugiat în România. În anul 1944 era în Râmnicu Vâlcea, după care a fost internată într-un spital din Sibiu, suferind de o boală la plămâni.[1] Moare în 1945 la Bucerdea Grânoasă, județul Alba, răpusă de tuberculoză.[3]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Vieru-Ișaev, Maria. „Comuna ardeleană Bucerdea Grânoasa – locul de veci al basarabencei Anastasia Dicescu”. Literatura și Arta. Accesat în .
- ^ Buzilă & Colesnic 2000, p. 97.
- ^ a b c „Personalitatea zilei. Anastasia Dicescu”. Timpul de dimineață. . Accesat în .
- ^ a b c d Buzilă & Colesnic 2000, p. 96.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Buzilă, Serafim; Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. pp. 96–97.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Ghilaș, Victor; Dănilă, Aurelian (). Artiști notorii ai scenei lirice naționale: siprana Anastasia Dicescu. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, Institutul Patrimoniului Cultural. Chișinău: Epigraf. p. 232. ISBN 978-9975-60-314-0.
- Dănilă, Aurelian (). „Anastasia Dicescu, primul director al Conservatorului din Chișinău”. Literatura și arta: 6.
- Ceaicovschi-Mereșanu, Gleb (). „Anastasia Dicescu: 110 ani de la naștere”. Literatura și arta: 3.