[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Clorobenzen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Clorură de benzol
Denumiri
Alte denumiriClorbenzol
Monoclorbenzol
Fenilclorură
Clorbenzen
MCB
Identificare
Număr CAS108-90-7
ChEMBLCHEMBL16200
PubChem CID7964
Informații generale
Formulă chimicăC6H5Cl
Aspectlichid incolor
Masă molară112,56 g/mol
Proprietăți
Densitate1,11 g/cm3
Starea de agregarelichidă
Punct de topire−45,2 °C
Punct de fierbere132 °C
Solubilitatebună în etanol, benzol, eter
Presiune de vapori11,7 mbar (20 °C)
X : NocivN : Periculos pentru mediu
Nociv, Periculos pentru mediu,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorobenzenul, clorura de fenil sau clorobenzolul (C6H5Cl) este un compus halogenat aromatic monoclorurat derivat de la benzen ce are un miros asemănător cu cel al naftalinei, fiind insolubil în apă și solubil în solvenți organici.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Clorura de benzol este inflamabilă, vaporii cu aerul formează amestecuri explozive. Clorura de benzol acționează agresiv, fiind iritant al pielii și anumite mase plastice pe care le atacă sau dizolvă. Vaporii lui au un efect narcotic și sunt toxici producând lezuni a sistemului nervos.

Clorura de benzen se obține prin combinarea benzenului cu clorul, reacție numită clorurare electrofilă, în prezența clorurii ferice pe post de catalizator, cu formarea unui produs secundar nedorit paradiclorbenzol. Se mai pot utiliza și alți acizi Lewis, precum este clorura de aluminiu:[2]

În laborator se poate utiliza reacția Sandmeyer.

Clorura de benzol este utilizat ca:

  • diluant pentru uleiuri, grăsimi, rășini, cauciuc, etil-celuloză și bachelitei.
  • conducător termic, sau la producerea siliconilor (Phenylsiloxani)
  • producerea de insecticide, coloranți, medicamente și substanțe aromatice
  1. ^ „Clorură de benzol”, CHLOROBENZENE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ U. Beck, E. Löser "Chlorinated Benzenes and other Nucleus-Chlorinated Aromatic Hydrocarbons" Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 2012, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.o06_o03