Satul, aflat la o distanță de 48 km nord de Sibiu și 23 km vest de Mediaș, are o istorie bogat documentată și destul de lungă. Prima așezare datează din epoca bronzului, dar ea nu are nici o legătură cu așezarea din 1280 a sașilor. Numele pare a fi de origine slavă, de la sol (cuvântul slav pentru sare), și a fost atestat în 1311 drept Salchelk.
Biserica, construită în secolul al XIV-lea și modificată în jurul anului 1500, poartă hramul "Sf. Ecaterina". Este o clădire masivă, bine conservată și apărată de două brâuri de ziduri, care susțin drumuri de strajă solide. În biserică se mai află și o frumoasă cristelniță de bronz sub formă de potir, lucrare din 1477 realizată în atelierul maestrului Leonard din Sibiu.
Astăzi se mai păstrază din curtina primei incinte doar "Curtea Fântânii" și un mic fragment în partea sud-vestică, astfel încât turnul din nord este complet izolat. Curtina celei de a doua incinte este întreruptă, în vest, de clădirea școlii.
Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. Monumentul se află amplasat în incinta Bisericii Ortodoxe și a fost realizat în anul 1977. Monumentul are o înălțime de 2,46 m, este realizat din beton mozaicat, în timp ce împrejmuirea este asigurată de un gard metalic. Pe frontispiciul Monumentului se află un înscris comemorativ: „S-A RIDICAT ACEASTĂ SFÂNTĂ CRUCE ÎNTRU SLAVA EROILOR ROMÂNI DIN ȘEICA MICĂ CĂZUȚI PE CÂMPUL DE LUPTĂ PENTRU APĂRAREA PATRIEI“. Sub acest înscris sunt inscripționate numele a 23 eroi români din Primul Război Mondial, precum și numele a 13 eroi români din Al doilea Război Mondial.
În parcela soldaților germani din Al Doilea Război Mondial, amplasată în cimitirul evanghelic-lutheran, sunt înhumați 58 militari.
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Șeica”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”