İsmet İnönü

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

İsmet İnönü
Date personale
Născut	24 septembrie 1884[1][2][3][4][5] İzmir, Aidin Vilayet⁠(d), Imperiul Otoman[6]
Decedat	25 decembrie 1973 (89 de ani)[1][2][3][4][5] Ankara, Ankara (il), Turcia
Înmormântat	Anıtkabir[*][[Anıtkabir (Atatürk's mausoleum in Ankara, Turkey)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Căsătorit cu	Mevhibe İnönü
Număr de copii	4
Copii	Erdal İnönü
Cetățenie	Turcia
Religie	Islamul sunit
Ocupație	politician diplomat militar
Limbi vorbite	limba turcă[7] limba franceză
Al 2-lea Președinte al Turciei
În funcție 11 November 1938 – 22 May 1950
Prim-ministru	Celal Bayar Refik Saydam Ahmet Fikri Tüzer Șükrü Saracoğlu Recep Peker Hasan Saka Șemsettin Günaltay
Precedat de	Mustafa Kemal Atatürk
Succedat de	Celal Bayar
Prim-ministru al Turciei
În funcție 1 November 1923 – 22 November 1924
Precedat de	Ali Fethi Okyar
Succedat de	Ali Fethi Okyar
În funcție 4 March 1925 – 25 October 1937
Președinte	Mustafa Kemal Atatürk Cemal Gürsel
Precedat de	Ali Fethi Okyar
Succedat de	Celal Bayar
În funcție 20 November 1961 – 20 February 1965
Precedat de	Emin Fahrettin Özdilek
Succedat de	Suat Hayri Urguplu
Leader of the Republican People's Party
În funcție 11 November 1938 – 8 May 1972
Precedat de	Mustafa Kemal Atatürk
Succedat de	Bülent Ecevit
Chief of the General Staff of Turkey
În funcție 20 May 1920 – 3 august 1921
Precedat de	Office established
Succedat de	Fevzi Çakmak
Minister of Foreign Affairs of Turkey
În funcție 26 October 1922 – 21 November 1924
Prim-ministru	Rauf Orbay Ali Fethi Okyar
Precedat de	Yusuf Kemal Tengirșenk
Succedat de	Șükrü Kaya
Partid politic	Partidul Republican al Poporului
Ideologie	Kemalism
Alma mater	Colegiul Militar Otoman[*]​
Semnătură
Modifică date / text

Mustafa İsmet İnönü (n. 24 septembrie 1884, Izmir; d. 25 decembrie 1973, Ankara) a fost un politician turc care în perioada Imperiului otoman a deținut funcția de colonel, pe cea de general în timpul Republicii Turcia și fost șef de stat major al armatei. El a fost și primul prim ministru al Turciei în momentul în care aceasta a fost proclamată republică, dar și al doilea președinte din istoria acesteia. A fost decorat și cu medalia pentru fapte de eroism din perioada războiului de independență a Turciei, desfașurat după primul război mondial. După decesul lui Kemal Atatürk a fost ales secretar general al Partidului Republican al Poporului, care i-a conferit și titlul de „Șef al Națiunii”. A fost căsătorit cu Mevhibe İnönü și a avut trei copii: doi băieți, Ömer İnönü, Erdal İnönü, și o fată, Özden Toker.

A participat la Războiul de independență a Turciei și a participat la lucrările conferinței de la Lozan unde a semnat acordul.

İsmet İnönü s-a nascut la Izmir, având în sângele său și o moștenire kurdă prin intermediul tatălui său a cărui familie provine din zona Bitlis. Ismet este al doilea fiu al lui Reșit Efendi și al doamnei Cevriye. Bunicul din partea tatălui, Abdülfettah Efendi, avea să se așeze în ținutul Malatya, loc în care a trăit și tatăl lui Ismet în timp ce, mama acestui om politic al Turciei moderne provine din Razgrad (Bulgaria), aceasta fiind fiica unuia din învățații din acest orășel bulgăresc, Müderris Hasan Efendi, care în 1870 se mutase la Istanbul din pricina războiului ruso-turc ce amenința zorii acelor vremuri. Cevriye și Reșit aveau să se căsătorească în 1880 la Istanbul. Primul copil al acestui cuplu a fost Ahmet Mithat (1882-1960), urmat de nașterea lui Ismet. Alți copii (băieți) ai acestui cuplu au fost Hasan Riza și Hayri Temelli, iar unica lor fată se numea Seniha Okatan.

İsmet İnönü a studiat școala primară și gimnaziul în orașul Sivas. Primul an de liceu l-a făcut de asemenea la Sivas după care, din anul 1897, a continuat studiile liceale la Istanbul. La 14 februarie 1901 a fost admis la Școala de Artilerie pentru ca pe 1 septembrie 1903 să o absolve cu gradul de locotenent. La 26 septembrie a terminat printre primii Academia de război ce îi permitea să ocupe o funcție în statul major general. Acum a obținut și funcția de căpitan. După absolvirea acestei școli avea să-și facă stagiul militar la Edirne în armata a doua.

În 1908, Ismet Inönü se afla în statul major al armatei a doua de cavalerie participând la evenimentele din 31 martie (13 aprilie) 1909 (o revoltă ce putea desființa Imperiul Otoman). În 1910 este adus în cadrul corpului 4 de armată iar în 1911 participa la suprimarea unei noi revolte care de această dată izbucnise în Yemen și al cărui conducător era Yahya Muhammad Hamid ed-Din.

La 26 aprilie 1912 devine maior.

Între anii 1912-1913 participă la Primul Război Balcanic luptând pe frontul bulgaro-otoman. După încheierea luptelor participă în calitate de consilier militar în delegația turcă care a încheiat la 29 septembrie 1913 acordul de la Istanbul. Prin acest acord s-a decis, printre altele, ca Edirne, Dimetoka și Kirklareli să rămână în cadrul Imperiului Otoman, iar la bulgari să rămână Kavala și Dedeaci, iar râul Marița să despartă cele două state.

Ismet a fost cunoscut de a lungul vieții sale și sub numele de Ismet Pașa, el schimbându-și numele în preajma anului 1930, când Atatürk a decis ca toți compatrioții săi să aibă și un nume de familie. În aceste condiții Ismet a decis sa ia numele de Inönü, de la numele unui oraș din centrul Anatoliei, unde el a comandase forțele armate turcești.

La 29 octombrie 1914 este avansat la gradul de locotenent-colonel, pentru ca la 14 decembrie 1915 să devină colonel.

În timpul primului razboi mondial a luptat pe frontul din Caucaz, devenind comandant de corp de armată, colaborând cu Mustafa Kemal Atatürk (alături de care a fost înmormantat, în Mausoleul Amintirii din Ankara). La 1 mai 1917 se afla pe frontul din Palestina la comanda corpului 20 de armată, pentru ca la 20 iunie sa fie numit la comanda corpului 3 de armată. După pierderea luptei de la Megiddo în fața generalului britanic Edmund Allenby^{⁠(en)[traduceți]}, a fost trimis la Istanbul.

În data de 29 decembrie 1919 a participat la lucrările Conferinței de Pace de la Paris în calitate de consilier militar. La 23 aprilie 1920 a fost ales deputat de Edirne (Adrianopol) în parlamentul turc.

A decedat in ziua de 25 decembrie 1973 la ora 16 si 5 minute și este înmormântat la Mausoleul de la Ankara

• Liebmann, George W. Diplomacy between the Wars: Five Diplomats and the Shaping of the Modern World (London I. B. Tauris, 2008)