însemna
Aspect
Etimologie
Din latină insignare sau în + semn.
Pronunție
- AFI: /ɨn.sem'na/
Verb
Conjugarea verbului însemna | |
Infinitiv | a însemna |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
însemnez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să însemneze |
Participiu | însemnat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere.
- A însemna un obiect pentru a-l identifica.
- a nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare.
- un animal de tăiere.
- a delimita.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A însemna cu fierul roșu = a înfiera
Traduceri
a face un semn distinctiv
Verb
Conjugarea verbului însemna | |
Infinitiv | a însemna |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
însemn |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să însemne |
Participiu | însemnat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. unipers.) a avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta.
- Această poreclă nu înseamnă nimic.
- (despre cuvinte) a avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles.
- Ce înseamnă când visezi un porumbel?
- a avea o anumită importanță, o anumită valoare.
Sinonime
Traduceri
a avea un anumit înțeles
|
|