zdreanță

• treanță

Creație expresivă având la bază probabil o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături. Confer zdrang, zdrâng, cranț, cronț.

Relația care s-a vrut stabilită cu slavă (veche) sŭdranica, din sŭdrati („a rupe”) (confer draniță), este posibilă, fără a fi însă necesară.

• AFI: /ˈzdre̯an.ʦə/

1. bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă.
2. (fig.) (fam.) om de nimic; lepădătură, secătură.
3. (la pl.) un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici.

• zdrențos
• zdrențui
• zdrențăros

• DEX '98 via DEX online