umilință
Etimologie
Pronunție
- AFI: /u.mi'lin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului umilință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | umilință | umilințe |
| Articulat | umilința | umilințele |
| Genitiv-Dativ | umilinței | umilințelor |
| Vocativ | umilință | umilințelor |
- sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere.
- (în morala creștină) atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie.
- slugărnicie.
- situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online