truc
Etimologie
Din franceză truc.
Pronunție
- AFI: /truk/
Substantiv
| Declinarea substantivului truc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | truc | trucuri |
| Articulat | trucul | trucurile |
| Genitiv-Dativ | trucului | trucurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- manevră abilă prin care se maschează realitatea; șotie; tertip; șiretlic; stratagemă.
- procedeu folosit de iluzioniști.
Traduceri
Traduceri