tronson
Etimologie
Din franceză tronçon.
Pronunție
- AFI: /tron'son/
Substantiv
| Declinarea substantivului tronson | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tronson | tronsoane |
| Articulat | tronsonul | tronsoanele |
| Genitiv-Dativ | tronsonului | tronsoanelor |
| Vocativ | tronsonule | tronsoanelor |
- parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online