teacă

Din latină theca.

• AFI: /ˈte̯a.kə/

1. înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare.
2. parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul.
3. (rar) pulpar.
4. păstaie.

• (reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea
• A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită
• A rămâne teacă = a rămâne gol
• (Ba) că (-i) teacă, (ba) că (-i) pungă, = se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase

• cățea
• ceata
• acațe
• atace

• DEX '98 via DEX online