spurca

Vezi și : spurcă

Din latină spurcare.

• AFI: /spurˈka/

1. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) murdări, a (se) mânji.
2. (v.refl.) a-și evacua excrementele sau urina.
3. (v.tranz.) (fig.) a pângări, a profana, a necinsti.
4. (v.tranz.) (fig.) a înjura.
5. (v.tranz.) a atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.
6. (v.refl.) (în practicile religioase creștine) a mânca de dulce în timpul postului.
7. (v.refl.) (fig.) a se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.

• spurcare
• spurcat
• spurcăciune

Din spurca.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spurca.

• DEX '98 via DEX online