son

Vezi și : so'n, son', -son, son-, Son, SON, són, søn, sơn, Sơn, sờn, sôn

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

Din franceză son.

• AFI: /son/

Declinarea substantivului son
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	son	soni
Articulat	sonul	sonii
Genitiv-Dativ	sonului	sonilor
Vocativ	'	'

1. fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet.

---

(français)

Din franceză medie son, care provine din franceză veche son < latină populară sum, forma atonică pentru suus, suum („său”).

• AFI: /sɔ̃/

Declinarea adjectivului son
	Singular	Plural
Masculin	son	ses
Feminin	sa	ses

1. (pronume posesiv) său

   J'ai lu son livre.

   Elle a perdu son chapeau.

   J'aime son amie.

• sondit

• sont

Din franceză veche son, suen, suon < latină sonus („sunet”).

son m., sons pl.

1. (fiz., muz.) sunet

   Le son de ce piano est agréable.

2. (lingv.) fon

• 1: (fiz.) bruit
• 2: (lingv.) phone

• ingénieur du son
• mur du son
• son de cloche

Din latină secundus („secund”), probabil prin forma *seon din franceză veche. Înrudit cu catalană segó și occitană veche segon. Sensul provine din faptul că tărâțele rezultă dintr-o a doua cernere a făinii.

Este dublet al lui second.

son m., sons pl.

1. (alim.) tărâță

   Ceci est du pain de son.

• pain de son
• poupée de son
• tache de son

• faire l'âne pour avoir du son

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire