strălucitor
Etimologie
Din a străluci + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /strə.lu.ʧi'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului strălucitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | strălucitor | strălucitori |
| Feminin | strălucitoare | strălucitoare |
| Neutru | strălucitor | strălucitoare |
- care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor.
- (despre ochi, privire, față) plin de strălucire, expresiv, luminos.
- (despre culori) viu, violent.
- (fig.) fastuos, splendid.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online