revoca
Etimologie
Din franceză révoquer < latină revocare.
Pronunție
- AFI: /re.vo'ka/
Verb
| Conjugarea verbului revoca | |
| Infinitiv | a revoca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
revoc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să revoce |
| Participiu | revocat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție.
- (v.tranz.) a scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online