ratifica
Etimologie
Din latină, italiană ratificare, franceză ratifier.
Pronunție
- AFI: /ra.ti.fiˈka/
Verb
| Conjugarea verbului ratifica | |
| Infinitiv | a ratifica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ratific |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ratifice |
| Participiu | ratificat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (despre un stat) a-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online