rugini

Din rugină.

• AFI: /ru.ʤiˈni/

1. (v.intranz.) a se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină.

   Umezeala ruginește metalele.

2. (v.intranz.) (fig.) (despre frunze, plante etc.) a căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
3. (v.refl.) (fig.) a deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual.

• 1: oxida
• 3: se perima

• ruginire
• ruginit
• ruginitură

• ruginare
• rugină
• ruginiță
• ruginiu
• ruginos

• A-i rugini (cuiva) armătura = a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent

Din rugini.

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rugini.

• DEX online