prosti

Vezi și : proști

1. Din prost.
2. Din slavă prostiti ("a ierta").

• AFI: /prosˈti/

I.

1. (v.refl.) (despre oameni) a-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi.

   Viața pe care o duce l-a prostit de tot.

2. (fam.; despre oameni) a avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni.
3. (v.refl. și tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci.
4. (despre lucruri) a-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului.

   Marfa asta s-a prostit de tot.

5. (v.tranz.) (fam.) a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela.

II.

1. (v.intranz.) (pop.) a cerși.

I.

• 1: (se) îndobitoci, (se) tâmpi, (pop.) (se) năuci, (reg.) (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) (se) tonti, idiotiza
• 4: se degrada
• 5: înșela

II.

• cerși

• prost
• prostie
• prostire

• DEX online