preterit
Etimologie
Din franceză prétérit < latină praeteritum.
Pronunție
- AFI: /pre.te'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului preterit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preterit | preterite |
| Articulat | preteritul | preteritele |
| Genitiv-Dativ | preteritului | preteritelor |
| Vocativ | preteritule | preteritelor |
- (gram.) timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online