predica
Etimologie
Din latină praedicare.
Pronunție
- AFI: /pre.di'ka/
Verb
| Conjugarea verbului predica | |
| Infinitiv | a predica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
predic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să predice |
| Participiu | predicat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre clerici) a rosti o predică.
- (v.tranz.) a recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online