poponeț

• poponete, poponeață

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu popândeț și pop.

• AFI: /po.po'neʦ/

Declinarea substantivului poponeț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poponeț	poponeți
Articulat	poponețul	poponeții
Genitiv-Dativ	poponețului	poponeților
Vocativ	poponețule	poponeților

1. (zool., reg.) șoarece-de-câmp; șoarece-de-pădure.
2. sperietoare de păsări; momâie, popândău, popândeț.

• 1: (zool.) șoarece-de-câmp; șoarece-de-pădure
• 2: sperietoare, momâie, popândău, popândeț

• (adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții
• A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva)
• A sări poponeț = a sări dintr-o dată (cu vorba), a sări tam-nisam

• șoarece

Etimologie necunoscută. Probabil în legătură cu pop.

Declinarea substantivului poponeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poponeț	poponețe
Articulat	poponețul	poponețele
Genitiv-Dativ	poponețului	poponețelor
Vocativ	poponețule	poponețelor

1. (reg.) feștilă sau fitil de opaiț; (p.gener.) opaiț.
2. sfeșnic.

• 1: opaiț
• 2: sfeșnic

• lumânare

Din popou.

Declinarea substantivului poponeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poponeț	poponețe
Articulat	poponețul	poponețele
Genitiv-Dativ	poponețului	poponețelor
Vocativ	poponețule	poponețelor

1. (fam.) șezut, dos (de copil).

• șezut, dos, (pl.) fese

• popou

• cur
• posterior

Probabil din pop.

Confer și sârbocroată poponac, ucraineană опонeц (oponeț).

Declinarea substantivului poponeț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poponeț	poponeți
Articulat	poponețul	poponeții
Genitiv-Dativ	poponețului	poponeților
Vocativ	poponețule	poponeților

1. (bot.; pop.) (Convolvulus arvensis) volbură.

• (bot.) volbură

• convolvulus

• DEX '98 via DEX online