piron
Etimologie
Din slavă (veche) pironŭ.
Pronunție
- AFI: /piˈron/
Substantiv
| Declinarea substantivului piron | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | piron | piroane |
| Articulat | pironul | piroanele |
| Genitiv-Dativ | pironului | piroanelor |
| Vocativ | pironule | piroanelor |
- cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; (p.gener.) cui mare.
Cuvinte derivate
Expresii
- (fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi
- (fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(vèneto)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
piron m., pironi pl.