piază

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului piază
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	piază	pieze
Articulat	piaza	piezele
Genitiv-Dativ	piezei	piezelor
Vocativ	piază	piezelor

(în superstiții; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc.
(reg.; la pl.) dispoziție, chef; toane.
(înv. și reg.) pantă, povârniș.