peur
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈpøːʁ/
Substantiv
peur m., peurioù pl.
Cuvinte derivate
(kernowek)
Etimologie
Confer galeză pawr și bretonă peur.
Pronunție
- AFI: /ˈpøːʁ/
Substantiv
peur m.
(français)
Etimologie
Din franceză medie peur, care provine din franceză veche peor, poür < latină pavor, pavōrem („frică, teamă”).
Înrudit cu catalană por, italiană paura, occitană paur, portugheză pavor, română pavor și spaniolă pavor, pavura.
Pronunție
Substantiv
peur f., peurs pl.
Sinonime
- affolement, angoisse, anxiété, appréhension, crainte, effroi, épouvante, frayeur, souci, (fam.) frousse, horreur, inquiétude, (fam.) pétoche, pleutrerie, souleur, terreur, trac, (fam.) trouille
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
- cet habit fait peur aux larrons, il montre la corde
- la peur donne des ailes
- la peur grossit les objets
- la peur n'évite pas le danger
- on ne guérit pas de la peur
Referințe
(Scots)
Etimologie
Probabil din engleza veche pere, care este de origine germanică; confer latină populară *pira.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
peur f., peuran pl.