petic
Aspect
Variante
Etimologie
Din latină pittacium.
Pronunție
- AFI: /'pe.tik/
Substantiv
Declinarea substantivului petic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | petic | petice |
Articulat | peticul | peticele |
Genitiv-Dativ | peticului | peticelor |
Vocativ | peticule | peticelor |
- fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; (spec.) bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite.
- suprafață mică de teren (cultivabil).
- (p.anal.) bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul).
- Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă.
Cuvinte derivate
Expresii
- Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, = se spune despre doi inși asociați care au aceleași cusururi
- (A nu se mai ține) petic de petic, = se spune despre haine foarte zdrențuite
- A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online