parca
Aspect
Vezi și : parcă |
Etimologie
Din franceză parquer.
Pronunție
- AFI: /parˈka/
Verb
Conjugarea verbului parca | |
Infinitiv | a parca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
parchez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să parcheze |
Participiu | parcat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc.
- A parca un vehicul.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a așeza într-un parc (autovehicule); a gara
|
|
Etimologie
Din parca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru parca.
Etimologie
Din parcă.
Pronunție
- AFI: /ˈpar.ka/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru parcă.