pui

Vezi și : pu'i

Din latină *pulleus (= pullus).

• AFI: /puj/

Declinarea substantivului pui
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pui	pui
Articulat	puiul	puii
Genitiv-Dativ	puiului	puilor
Vocativ	puiule	puilor

1. (de obicei urmat de determinări care indică specia) pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate.
2. (spec.) pui de găină; carnea gătită a acestei păsări.
3. (p.gener.) orice animal de la naștere până la maturitate.
4. ou sau larvă de insectă.
5. copil.
6. (fam.; adesea la voc.) termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit.
7. (urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv)

   Pui de mămăligă

   Pui de pernă.

8. (urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ)

   Pui de somn

   Pui de bătaie.

9. plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar.
10. (spec.) vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; copileț.
11. (pop.; la pl.) cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești.
12. (reg.) puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele.
13. ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari.

• 3: copil, (pop.) făt
• 9: mlădiță, lăstar
• 10: copileț

• puia-gaia
• puiandru
• puică
• puierniță
• puiet
• puios
• puiuleț
• puiuț
• puișor
• împuia

• Pui de cuc = bastard
• Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic și mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard
• Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios
• Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p.ext. derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală
• (Nici) pui de om = nici țipenie, nimeni

1. (de obicei repetat) strigăt cu care se cheamă puii sau alte păsări de curte.

Din sârbocroată pulja.

Declinarea substantivului pui
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pui	pui
Articulat	puiul	puii
Genitiv-Dativ	puiului	puilor
Vocativ	puiule	puilor

1. (ist.) puișor (veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române).

• puia

Din pui.

• AFI: /puˈi/

Conjugarea verbului pui
Infinitiv	a pui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	puiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să puiască
Participiu	puit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.; despre păsări) a face pui.

• copili, face, făta, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște

• puire

Din pune.

• AFI: /puj/

1. (rar) forma de persoana a I-a singular la prezent pentru pune.
2. (rar) forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru pune.
3. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru pune.
4. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru pune.

• 1-2: pun

• DEX '98 via DEX online