pubertate
Etimologie
Din franceză puberté < latină pubertas, -atis.
Pronunție
- AFI: /pu.ber'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului pubertate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pubertate | pubertăți |
| Articulat | pubertatea | pubertățile |
| Genitiv-Dativ | pubertății | pubertăților |
| Vocativ | ' | ' |
- perioadă a vieții dintre copilărie și adolescență, caracterizată prin maturația funcțiilor sexuale, prin apariția caracterelor sexuale secundare și printr-o dezvoltare psihică intensă.
- La anii pubertății.
Sinonime
- (înv.) junie
Cuvinte apropiate
Traduceri
perioadă între copilărie și adolescență
|