până

Vezi și : pana, pană, păna

Din latină paene-ad.

• AFI: /'pɨ.nə/

I. (introduce propoziții circumstanțiale de timp)

1. stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă

   Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți.

2. urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate: mai înainte ca..., mai înainte de...

   Hai să mergem până nu ne prinde ploaia.

3. atâta timp cât..., câtă vreme..., cât...

II.

1. introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu

   A mers până unde nu ajunsese nimeni.

(împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții)

1. introduce un complement circumstanțial de timp

   Până mâine dimineață să termini lucrarea.

   1. în prepoziții compuse:

      Până la...

      Până în...

   2. corelativ:

      Din zori și până-n seară.

2. introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe

   Merg pe jos până acasă.

3. introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse

   S-a înduioșat până la lacrimi.

1. (loc.adv.) Până la urmă = în cele din urmă
2. (loc.adv.) Până una-alta = pentru moment, deocamdată
3. (loc.adv.) De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri
4. (loc.adv.) De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot
5. (loc.adv.) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad
6. (loc.adv.) Până și = chiar și

• DEX '98 via DEX online