intrigă
Etimologie
Din franceză intrigue.
Pronunție
- AFI: /'in.tri.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului intrigă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intrigă | intrigi |
| Articulat | intriga | intrigile |
| Genitiv-Dativ | intrigii | intrigilor |
| Vocativ | intrigă | intrigilor |
- acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire.
- schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online