horse

Vezi și : HORSE

(English)

Din engleza medie horse, hors, care provine din engleza veche hors („cal”) < proto-germanică *hrussą („cal”).

Înrudit cu scoțiană joasă hors, friziană (de nord) hors, friziană (de vest) hoars, neerlandeză ros, germană Ross, suedeză russ, islandeză hross, latină currus și galeză car. Confer și hurry.

• AFI: /hɔː(r)s/

horse, pl. horses

1. (zool.) cal; (spec.) armăsar

   A cowboy's greatest friend is his horse.

2. (zool.) cabalin, cavalin

   These bone features, distinctive in the zebra, are actually present in all horses.

3. (mil.) cavaler, călăreț

   All the King's horses and all the King's men, couldn't put Humpty together again.

4. (fam., la șah)

   Now just remind me how the horse moves again?

5. (argou) persoană mare

   Every linebacker they have is a real horse.

6. (ist.) suport de lemn în forma de cal, folosit ca instrument de pedeapsă
7. (la gimnastică) capră (pentru sărituri), cal
8. (nav.) bară de scotă
9. (argou) sedativ, antidepresiv și medicament anxiolitic folosit în mod ilicit

• 1: (zool.) (fam.) horsie; nag, steed
• 4: (la șah) knight
• 7: (la gimnastică) pommel horse, vaulting horse

• hoarse

• colt
• filly
• foal
• gelding
• mare
• nag
• palomino
• pony
• stallion
• steed

Conjugarea verbului to horse
Infinitiv	to horse
Prezent simplu pers. 3 sg.	horses
Trecut simplu	horsed
Participiu trecut	horsed
Participiu prezent	horsing

1. (în mod normal, urmărit de around) a se purta prostește, a face giumbușlucuri, a hârjoni, a se zbengui
2. a pune la dispoziție un cal
3. (ieșit din uz) a înșeua, a călări
4. a încăleca
5. (despre un cal mascul) a efectua o montă, a monta
6. a căra pe spate

• 1: frolic
• 4: bestride

• unhorse

• horse around

Etimologie necunoscută.

horse, (nenumărabil)

1. (nenumărabil, argou, înv.) heroină

   Alright, mate, got any horse?

• (argou) H, smack

• hoers
• hoser
• shero
• shoer
• shore, Shore

• Dictionary.com
• Wiktionary