feri

Vezi și : feri-

Din latină fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ține, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17.

• AFI: /fe'ri/

1. (v.tranz. și refl.) a (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc.

   Să te ferești de răceală.

2. (absol.) (în construcții exclamative):

   Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!

3. (v.refl.) a evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva.

   Mă feresc să-l întâlnesc.

4. (v.refl. și tranz.) a (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva).

   S-a ferit repede într-o parte.

• 1: apăra, evita, ocoli, se păzi, (înv. și reg.) se socoti, (înv.) se lepăda, se veghea, (înv.) se îndupleca
• 3: -și ascunde, evita, fugi
• 4: se da, se trage, eschiva

• fereală
• ferire
• ferit
• feritor, feritoare

• (deț.) Ferește-mă, Doamne! = carceră

• DEX online