furia

Din furie.

• AFI: /ˈfu.ri.a/

1. forma de singular articulat pentru furie.

---

(italiano)

Din latină furia < furĕre.

• AFI: /ˈfurja/

furia f., furie pl.

1. furie, mânie, înverșunare
2. (p. ext.) grabă, repezeală

• 1: rabbia, ira
• 2: fretta

• furibondo
• furioso
• furore
• infuriare

• in fretta e furia

• Treccani.it

---

(Latina)

Din furo.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea substantivului furia
f.	Singular	Plural
Nominativ	furia	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. furie, mânie, înverșunare; frenezie

• furialis

---

(español)

Din latină furia < furĕre.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

furia f., furias pl.

1. furie, mânie, înverșunare

• ira