deține
Aspect
Etimologie
Din franceză détenir (după ține).
Pronunție
- AFI: /de.ˈʦi.ne/
Verb
Conjugarea verbului deține | |
Infinitiv | a deține |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dețin |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dețină |
Participiu | deținut |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.
- a dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc.
- Deține numele de român.
- a ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat).
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a poseda
|
|
a aresta