criză
Etimologie
Din franceză crise.
Pronunție
- AFI: /ˈkri.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului criză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | criză | crize |
| Articulat | criza | crizele |
| Genitiv-Dativ | crizei | crizelor |
| Vocativ | criză | crizelor |
- manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate.
- lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă).
- moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice.
- Criză de apendicită.
- tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online