compter
(français)
Etimologie
Din franceză medie compter, conter, care provine din franceză veche compter, formă rescrisă a lui conter, cunter pentru a reflecta etimologia latină computāre, forma de infinitiv prezent activ pentru computō („a calcula, a socoti”). Este dublet al lui conter și computer.
Înrudit cu catalană comptar, contar, computar, italiană contare, compitare, computare, occitană comptar, contar, compdar, condar, portugheză contar, computar, română conta, cumpăta, computa și spaniolă contar, computar.
Pronunție
Verb
compter
- (v.tranz., v.intranz.) a calcula, a socoti
- (v.tranz.) a crede, a bănui
- Pour se rendre jusque là, il faut compter deux bonnes heures.
- (v.tranz.) a cuprinde, a conține
- Je ne l'ai pas comptée dans le calcul.
- (v.tranz.) a conta
- La seule chose qui compte pour Jim, c'est d'être riche.
Sinonime
- 1: calculer
- 3: comprendre
Cuvinte derivate
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni