comite

Din latină comes, -itis.

• AFI: /'ko.mi.te/

Declinarea substantivului comite
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comite	comiți
Articulat	comitele	comiții
Genitiv-Dativ	comitelui	comiților
Vocativ	'	'

1. (înv.) conducător administrativ al unui comitat.

• comitat

• conte

Din latină committere. Confer franceză commettre.

• AFI: /ko'mi.te/

Conjugarea verbului comite
Infinitiv	a comite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	comit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să comită
Participiu	comis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a face să aibă loc; a transpune în fapt.

   A comis o infracțiune.

• face, făptui, săvârși, (înv.) plini

• comis
• comitent
• comitere
• comitet

• comitagiu

• DEX online