coleg
Etimologie
Din franceză collègue.
Pronunție
- AFI: /ko'leg/
Substantiv
| Declinarea substantivului coleg | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coleg | colegi |
| Articulat | colegul | colegii |
| Genitiv-Dativ | colegului | colegilor |
| Vocativ | colegule | colegilor |
- persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online