colac
Etimologie
Din slavă (veche) kolačĩ, de la kolo („roată”) (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 67; Conev 66); confer bulgară колач (kolač), sârbo-croată kolač, rusă калач (kalač).
Rezultatul normal, *colaci, pluralul colaci, a dus la formarea unui singular analogic (DAR). Este inutilă, prin urmare, ipoteza lui Diculescu, Elementele, 473, bazată pe greacă *ϰόλλαξ (kóllax), în loc de ϰολλιξ (kollix). Cuvîntul român a intrat în mai multe limbi, uneori împreună cu alte derivări, bazate pe fonetismul slav: turcă kolak (față de kulaç), albaneză kuljatš (față de kaljač), bulgară kolak, maghiară kalák („bacșiș”) (față de kalács), confer Berneker 541 și DAR.
Pronunție
- AFI: /koˈlak/
Substantiv
| Declinarea substantivului colac | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colac | colaci |
| Articulat | colacul | colacii |
| Genitiv-Dativ | colacului | colacilor |
| Vocativ | colacule | colacilor |
- un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă.
- obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară.
- împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni; ghizd.
- rotocol de fum (de țigară).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit
- Colac peste pupăză = se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire
- A umbla după(sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune, plăcute și venite de-a gata
- A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online