coarnă
Etimologie
Din latină corna (pluralul, devenit singularul feminin, al lui cornum).
Pronunție
- AFI: /ˈko̯ar.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coarnă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coarnă | coarne |
| Articulat | coarna | coarnele |
| Genitiv-Dativ | coarnei | coarnelor |
| Vocativ | coarnă | coarnelor |
- fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului.
- (la sg.) varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online