cenușă
Aspect
Etimologie
Din latină * cinusia (< cinis).
Pronunție
- AFI: /ʧe'nu.ʃə/
Substantiv
Declinarea substantivului cenușă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cenușă | cenuși |
Articulat | cenușa | cenușile |
Genitiv-Dativ | cenușii | cenușilor |
Vocativ | cenușă | cenușilor |
- reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp.
- rămășițele unui mort incinerat.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc)
- A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic
- A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot
- A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie
- A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online