canis
 Vezi și : Canis
|
(Latina)
Variante
Etimologie
Din proto-indo-europeană *ḱwṓ (rădăcina *ḱwon-/*ḱwn̥-/*ḱun-), poate prin *ḱwn̥nV-. Înrudit cu greacă antică κύων (kúōn), sanscrită श्वन् (śván), engleză veche hund, slavă (veche) сѫка (sonka) și lituaniană šuõ.
Pronunție
- AFI: /'ka.nis/
Substantiv
| Declinarea substantivului canis | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | canis | canēs |
| Genitiv | canis | canum |
| Dativ | canī | canibus |
| Acuzativ | canem | canēs |
| Ablativ | cane | canibus |
| Vocativ | canis | canēs |
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din canus.
Adjectiv
- forma de dativ masculin plural pentru canus.
- forma de dativ feminin plural pentru canus.
- forma de dativ neutru plural pentru canus.
- forma de ablativ masculin plural pentru canus.
- forma de ablativ feminin plural pentru canus.
- forma de ablativ neutru plural pentru canus.