calmare
Etimologie
Din a (se) calma.
Pronunție
- AFI: /kal'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului calmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calmare | calmări |
| Articulat | calmarea | calmările |
| Genitiv-Dativ | calmării | calmărilor |
| Vocativ | calmare | calmărilor |
- acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei.
- operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online