caballus

(Latina)

Origine disputată. Poate din limba galilor caballos. Cuvântul a supraviețuit în aproape toate limbele latine moderne. Înrudit cu galeză ceffyl, limba manx cabbyl, galeză scoțiană capall și irlandeză capall.

Alternativ din greacă antică καβάλλης (kabállēs, „mârțoagă”), care ar putea veni dintr-o limbă balcanică, anatoliană sau nord-est europeană. Confer rusă кобыла (kobyla) și sârbocroată кобила/kobila („mârțoagă”).

• AFI: /kaˈbal.lus/

1. (zool.) cal; iapă
2. (p.ext.) mârțoagă, gloabă

• 1: (zool.) equus

• caballārius
• caballiō
• caballicō
• caballinus
• cavallus

• În latină clasică, termenul preferat pentru cal era equus, în timp ce caballus era numai folosit de poeți. Mai târziu, în latină populară apare caballus în limba vorbită.

• Wiktionary