călcâi

Vezi și : calcai, calcái, calçai

Wikipedia are un articol despre
călcâi

Din latină calcaneum.

• AFI: /kəlˈkɨj/

1. partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; (p.ext.) parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
2. lovitură dată cu călcâiul.
3. nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
4. piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
5. dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
6. strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului.

• călcâiaș

• călcâiul lui Ahile

• A se afla (sau a fi, a trăi etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominație a cuiva, a fi exploatat, subordonat, împilat
• A se învârti(sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; fig. a se bucura
• Fuge (sau merge) de-i pârâie (sau sfârâie) călcâiele = fuge (sau merge) foarte repede
• A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător
• A da călcâie calului = (despre călăreți) a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede

• alcaic
• calica
• clacai

• DEX '98 via DEX online