boucher

Vezi și : Boucher

(français)

Atestat în secolul al XVII-lea; din franceză veche bousche (atestat deja în 1461), care provine din latină populară *bosca („tufiș, subarboret”). Confer bois și bosquet.

• AFI: /bu.ʃe/

1. a astupa (cu un bușon), a îmbușona

   Boucher un trou.

2. (fig.) a compensa, a despăgubi (pe cineva)

se boucher

1. a-și stăpâni

• se boucher: se fermer

• bouchage
• bouche
• bouchement
• boucherie
• bouchère
• bouché
• bouchon

Atestat în sfârșitul secolului al XII-lea; din franceză veche bochier sau boucier < din bouc („capră”) + -ier. Probabil inevitabil de origine germanică.

boucher m., bouchers pl.

1. (alim.) măcelar
2. (fig.) om ucigaș, sângeros, măcelar

• bouchère

• boucherie

• bûcher

1. referitor la măcelar sau la măcelărie

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire