bite

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

Vezi și : Bite, bitē, bitė, bǐtè

(English)

Din scandinava veche bíta

• AFI: /baɪt/

Conjugarea verbului to bite
Infinitiv	to bite
Prezent simplu pers. 3 sg.	bites
Trecut simplu	bit
Participiu trecut	bitten
Participiu prezent	biting

bite

1. a muṣca

bite, bites pl.

1. muṣcătură

---

(français)

• bitte

Origine incertă. Probabil derivat regresiv din franceză veche abiter („a se apropia, a atinge”). Poate în legătură cu vechea limbă norvegiană bíta („a mușca”).

• AFI: /bit/

bite f., bites pl.

1. (argou, vulgar) pulă

   Il a souri quand j'ai mis la main entre ses cuisses et je me suis mise à frotter sa grosse bite.

• (abr.) b, pénis, verge

• biter
• bleubite, bleu bite, bleu-bite
• hélicobite
• tebi
• teub
• teube
• teubi

• avec ma bite et mon couteau
• avoir une bite à la place du cerveau
• avoir une bite dans le cerveau
• avoir les yeux en trou de bite
• bite à cul
• bite au cirage
• chat bite, chat-bite
• être con comme une bite
• être mou de la bite
• faire chier la bite
• faire la bite
• garage à bites, garage à bite
• peau de bite et balai de crin
• penser avec sa bite
• petite bite
• se traîner la bite

bite f., bites pl.

1. (fam.) frate (termen familiar)

   Viens avec moi, bite !

Din biter.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru biter.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru biter.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru biter.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru biter.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru biter.

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

(latviešu)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

bite, bites pl.

1. albină