baieră

• baier

Din latină bajulus, bajula.

• AFI: /ˈba.je.rə/

1. curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc.

• îmbăiera

• A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom
• A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit
• A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească
• A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui
• A ofta(sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic

• băirea
• arabei
• bârâie

• DEX '98 via DEX online