bucura

Origine disputată. Se presupune o proveniență din latină *vocŭlāre („a striga”), de la vocŭla, („voce”).

Este posibilă și o confuzie populară a lui *vocŭlāre, cu *bacchŭlāre, de la bacchāri, („a fi transportat de încântare bahică”), și de aici „a fi beat de bucurie, a jubila”.

Alternativ este vorba despre un cuvânt autohton, în legătură cu albaneză bukur („frumos”).

• AFI: /bu.ku'ra/

1. (v.refl.) a fi cuprins de bucurie.

   S-a bucurat mult de vestea aflată.

2. (v.tranz.) a produce cuiva o bucurie.

   Peisajul îi bucură sufletul.

3. a avea la îndemână.
4. (peior.) a încerca să profite de ceva.

• 1: îmbucura
• 2: desfăta, încânta, mângâia
• 3: avea
• 4: beneficia

• întrista, indispune, mâhni, posomorî

• bucurat
• bucurie
• bucuros
• îmbucura
• îmbucurător

• București

• DEX online